Prin noroc istoric, dar şi printr-o politică precaută, România devine o oază de stabilitate, fapt ce face Bucureştiul atractiv pentru marile puteri, ca partener regional.
Shirvan Neftchi, Caspian Report, a realizat o analiză geopolitică cu privire la România. Perspectiva sa nu este exhaustivă şi prezintă unele probleme de natură conceptuală, dar discuţia pe care o porneşte este utilă societăţii româneşti, cu atât mai mult cu cât o face într-un mod accesibil, în special, tinerilor, printr-un video pe YouTube.
În cele ce urmează voi expune punctele principale pe care Caspian Report le scoate în evidenţă (video în josul paginii).
Shirvan Neftchi prezintă situaţia geopolitică a României, enunţând impactul celor două Războaie Mondiale şi al dictaturii comuniste, mergând, apoi, mai departe în trecut pentru a arăta că România a fost mereu înconjurată de mari puteri expansioniste.
Expunerea porneşte de la structurarea geopolitică a României între cele trei linii geografice clasice: Munţii Carpaţi, Dunărea şi Marea Neagră. Discuţia evoluează dinspre fiecare punct de reper fizic, înspre politică, economie, cultură, influenţe şi alianţe.
I. Munţii Carpaţi
Caspian Report prezintă bogăţiile naturale ale Carpaţiilor, dar, mai mult, pune accentul pe importanţa lor defensivă. Munţii Carpaţi fiind o barieră naturală împotriva invadatorilor, care îşi păstrează importanţa geostrategică chiar şi în faţa armatelor moderne. Printr-o incursiune istorică, enunţă că la umbra Carpaţilor s-a născut civilizaţia dacică. Apoi, expune succint romanizarea, pentru a demonstra de ce suntem o insulă de latinitate, într-o mare slavă.
Mai departe, afirmă că Munţii Carpaţi sunt coloana vertebrală a României, împărţind ţara în trei regiuni: Valahia, Moldova şi Transilvania. Odată înţeleasă geografia regiunilor, Caspian Report arată că România Modernă apare prin unirea provinciilor istorice, în două etape, şi expune succint diviziunile teritoriale de după Marea Unire.
II. Dunărea
Dunărea face posibilă agricultura în Câmpia Română şi, implicit, comerţul cu Europa Centrală şi de Vest. Concentrarea puterii politice şi economice în Bucureşti măreşte importanţa Valahiei în arhitectura României.
În continuare, Shirvan descrie influenţele culturale, religioase şi economice prezente în cele trei provincii istorice.
Pentru început, arată că prin proximitatea Balcanilor, Valahia a fost influenţată cultural de Sudul Europei şi de Imperiul Otoman, chiar dacă Dunărea a servit drept graniţă naturală.
Apoi, prezintă că Transilvania păstrează legătura culturală cu Europa Centrală şi de Vest rezultată din influenţa austro-ungară şi confesiunea catolică. Mai departe, spune că relaţiile cu Ungaria sunt complicate, dat fiind numărul mare de etnici maghiari din Transilvania, dar că disputele teritoriale sunt limitate de apartenenţa comună la Uniunea Europeană.
În continuare, arată că Moldova a fost influenţată de Imperiul Rus şi că păstrează puternice fundamente culturale în credinţa ortodoxă, încheind, parţial, discuţia cu problemele din Transnistria.
Atenţia geopolitică se mută asupra poziţionării României ca zonă de răscruce între Sudul, Centrul şi Estul Europei, fiind, de multe ori, fie punct de trecere, fie zonă tampon. Din punct de vedere politic şi economic, România Modernă a gravitat spre Europa Centrală, prin adoptarea alfabetului latin, prin religie, prin comerţ, prin legislaţie, prin atitudine, prin alianţe, ş.a. Însă, situaţia rezultată după 1989 lasă România amplasată între două spaţii de conflict: spaţiul ex-iugoslav şi zona fostelor state sovietice.
Prin noroc istoric, dar şi printr-o politică precaută, România devine o oază de stabilitate, fapt ce face Bucureştiul atractiv pentru marile puteri, ca partener regional.
III. Marea Neagră
Constanţa este unul dintre cele mai importante porturi de apă adâncă ale Uniunii Europene, fapt ce o transformă în hub geoeconomic, pentru că face legătura între Europa Centrală, Europa de Est, Orientul Mijlociu, Africa şi Asia.
Istoric, unde sunt avantaje pentru comerţ, apar şi cuceritori. Prin urmare, accesul la gurile de vărsare ale Dunării în Marea Neagră a devenit obiectiv strategic, atât pentru otomani, cât şi pentru ruşi (care vizau să deţină controlul, mai departe, asupra Bosforului şi Dardanelelor pentru a putea deveni putere maritimă, neavând, altfel, niciun port ferit de îngheţ). Urmare a acestui fapt, România a făcut alianţe pentru a menţine balanţa puterii în echilibru, de fiecare dată când turcii sau ruşii prezentau o ameninţare, Bucureştiul căuta sprijin, atât de cealaltă parte, cât şi la marile puteri europene.
Situaţia geopolitică a României se degradează după Marea Unirea, prin Al Doilea Război Mondial şi, ulterior, prin instaurarea dictaturii comuniste. Problemele pe care Stalin le-a generat când a transat graniţele Republicii Moldova sunt la fel de prezente şi astăzi. Moscova a împărţit teritorii astfel încât Republica Sovietică Socialistă Moldovenească să nu poată avea voinţă politică proprie. Basarabia de Nord şi Bucovina de Nord au mers, în dar, spre Republica Sovietică Socialistă Ucraineană, la fel şi Basarabia de Sud, blocând astfel accesul RSSM la Marea Neagră. În schimb, Chişinăul a primit, în compensaţie, Transnistria, o zonă cu etnici ruşi majoritari, fapt care sporeşte influenţa Moscovei.
Date fiind situaţiile cu care s-a confruntat, Bucureştiul a trebuit să înveţe geopolitica realistă. Unirea României cu Republica Moldova implică, astăzi, o negociere dură, atât cu Kievul, cât şi cu Moscova. În prezent, potenţialul negativ cel mai ridicat îl prezintă situaţia instabilă din Ucraina. Toate acestea, dar şi abaterea Republicii Moldova de la calea europeană, împiedică discuţia despre Unire.
Din punct de vedere al politicii interne, după căderea comunismului, România a avut de luptat cu neocomunismul, corupţia, problemele economice generate de tranziţie, problema demografică (fapt pentru care poartă discuţii cu Vietnam, Sri Lanka, India şi Nepal pentru forţă de muncă), exodul creierelor ş.a., pentru ca, astăzi, să se afle în cel mai bun moment din istoria sa, dar cu multe ce trebuiesc încă puse în ordine.
Pentru a începe să îşi valorifice potenţialul, România, are, conform lui Shirvan Neftchi, următoarele
Obiective geopolitice:
- Menţinerea Uniăţii şi Integrităţii Teritoriale
- Politici Publice Sustenabile Axate pe Dezvoltare Economică, Infrastructură, Educaţie şi Sănătate
- Dezvoltarea Capabilităţilor în Sectorul Energetic - pentru a contrabalansa influenţa Rusiei în regiune
- Alianţe Navale - pentru a utiliza eficient şi în siguranţa potenţialul economic al Mării Negre înspre Europa Centrală via Dunăre
- Menţinerea Statutului de Stat Membru al UE şi NATO - care îngheaţă disputele etnice şi protejează ţara în faţa ameninţărilor la adresa securităţii naţionale
- Păstrarea distanţei faţă de Rusia - până când noi oportunităţi vor apărea
- Pregătirea pentru Declinul Demografic