Alba Iulia vibrează cum de-atunci n-a mai făcut-o, au trecut 100 de ani de când s-a născut România Mare, dar români au fost și înainte și vor tot fi prin toate colțurile lumii ăsteia ce nu mai e, de mult, plată.
Cât despre România, ne-a spus unul dintre cei mai mari, ne-a spus Nichita: „Păi, sigur! N-a fost pe țara asta atâta ninsoare și mulți credeau c-o să înghețe? Ce, a-nghețat țara? N-a-nghețat! N-a fost potop pe țara asta și s-a crezut că ea o să se-nece? Nu s-a înecat! N-a fost cutremur mare pe țara asta și s-a crezut că ea o să se rupă sau o să se frângă? Nu s-a frânt! Păi nu mor caii când vor câinii. De altfel, Mihai Viteazul a intrat în Alba Iulia de-a-n-călare pe un cal, iar nu de-a-n-călare pe un câine”.
Astăzi, 1 Decembrie 2018, e prima zi a următoarei sute de ani și cred că ne putem opri o clipă să cinstim memoria tuturor celor neamintiți, a tuturor celor uitați și a tuturor celor pierduți. O clipă de tăcere… Apoi, de drept, trebuie să ne gândim la cei despre care ne vorbește istoria: La Regele Ferdinand și Regina Maria, la Iuliu Maniu și Ionel Brătianu, la Iuliu Hossu, Pantelimon Halippa, Iancu Flondor și la toți ceilalți. Nu în ultimul rând, să îi aducem un omagiu românului care s-a jertfit în Războiul cel Mare cu țara lui Mare în suflet. Soldatul fără de care politica, bisericile sau intelectualii nu ar fi fost de-ajuns. Desigur, țara noastră, ca oricare alta, a zămislit și uscături, nu trebuie să uităm nici asta. Ar fi bine să cunoaștem și părțile întunecate pentru a înțelege și a nu repeta.
Imaginându-ne lumea desenata în pătrate ca o tablă de șah, câte unul pentru fiecare om, tot ce trebuie să facem pentru România este să ne facem bine treaba, fiecare pe pătratul lui, oriunde ne-am afla. O vorbă din bătrâni spune că nu ne-am născut români, am avut onoarea!
La mulți ani, România!
La mulți ani, români!
___
>>> text scris la 1 decembrie 2018